Turism

La sud-vest de localitatea Nuşfalău, într-o păşune aflată lângă pădure, se zăreşte un şir de movile ciudate, care poartă denumirea de curgani. Movilele au fost create de mâna omului, fiind folosite ca loc de înhumare, de avari sau slavi. Se spune că la sfârşitul secolului XIX, erau mai multe astfel de movile, dar s-au păstrat numai trei, cea mai mare dintre ele având diametrul de 38 m şi înălţimea de 6.5 m. Cuvântul curgan înseamnă în limba turcă loc de incinerare şi se crede că sub movile s-ar găsi rămăşiţe turceşti. După unii movilele au fost ridicate cărând pământul cu căciula.

Camerele mortuare au fost făcute din lemn de stejar şi acoperite cu pământ amestecat cu pietriş, nisip şi rumeguş. Şase astfel de camere au fost explorate de istorici între 1878 şi 1890, iar trei în 1958, descoperindu-se şi câteva mici obiecte vechi. Cel mai mare curgan este încă neexplorat. Cu excepţia unei părţi din movila mare, toate celelalte sunt acoperite de vegetaţie şi greu accesibile în lipsa unui drum, dar din fericire pot fi văzute şi de pe şosea.

Patrioţii locali şi edilii localităţii Nuşfalău au scormonit în acte şi au făcut schiţe şi calcule până când s-au convins că parcul Banffy, care apărea în descrierile vechi, era situat în spatele conacului. Privind situaţia de pe teren, acest lucru nu este câtuşi de puţin evident, deoarece în pe terenul cu pricina funcţiona un fel de grădină de vară cu scenă, pe care se desfăşurau tot felul de activităţi. Edilii localităţii au refăcut parcul Banffy în 2013 care oferă localnicilor un mediu plăcut de relaxare

Conacul familiei Bánffy János se găseşte în apropierea castelului, fiind format din clădiri ce delimitează o curte interioară. Clădirea principală are un pridvor cu arcade şi un portic baroc în mijloc. Sunt interesante cele două nişe cu horn de lângă intrare, în care erau plasate surse de lumină. Partea centrală a conacului o ocupă o sală mare de mese şi anexele ei aflate pe cele două laturi. Sub clădire se întinde o pivniţă cu arcade, în care familia Bánffy îşi primea oaspeţii, organiza petreceri şi serbări. Sala de mese era direct legată de parcul din spatele clădirii, consiliul local având în proiect reamenajarea parcului. De o parte şi alta a clădirii principale sunt clădiri anexe construite în acelaşi stil, ce conţineau locuinţele administratorilor, bucătăria şi cămara. După naţionalizare clădirea a devenit sediul Cooperativei Agricole, azi într-o parte a ei funcţionează o grădiniţă.

Muntele Sfintei Treimi se găseşte lângă Nuşfalău, în direcţia de mers spre Şimleu Silvaniei, la 1,5 km de şoseaua principală. Intersecţia este marcată cu un indicator la şosea. Acest munte este proprietatea Evei B. Madarász, care l-a moştenit de la mama ei şi l-a oferit Sfintei Treimi.

Doamna Eva primeşte mesaje publicabile de la Sfânta Treime şi de la Sfânta Fecioară în fiecare lună, începând cu octombrie 2004.

Pe muntele Sfintei Treimi se găsesc: Crucea Unităţii, capelele lui Isus Îndurător şi a Sfintei Fecioare, Casa celor Două Inimi Sfinte, Calea Crucii şi Calea Rozarului,… Pelerinii care vin cu inima deschisă într-unul din locurile de pelerinaj ale ultimelor timpuri, pe muntele Sfintei Treimi, experimentează prezenţa permanentă a Celor din Cer.

Mai multe sute de persoane, de religii şi naţionalităţi diferite, care aparţin comunităţii de ispăşire, se întâlnesc în fiecare lună să ispăşească împreună în prima: joi, vineri, sâmbătă, duminică a fiecărei luni sau în celelalte zile de joi şi duminică din lună. În aceste zile există şi posibilitate de spovadă. Ispăşirea făcută împreună constă din: rugăciuni de ispăşire, Sfânta Liturghie şi Adoraţie Euharistică. Ca urmare a rugăciunilor de ispăşire spuse împreună, pe Muntele Sfânt ales de Dumnezeu se întâmplă convertiri, vindecări şi eliberări.

Populația și conducerea comunei Nușfalău este mândră că părinții poetului maghiar Arany Janos, considerat unul dintre cei mai mari poeți, sunt ereditari din Nușfalău. În amintirea poetului a fost ridicat un bust în parcul comunei de lângă Biserica Reformată, care-i poartă numele, la fel ca și Biblioteca Comunală.

Zilele Arany Janos sunt organizate în luna octombrie a fiecărui an de către Parohia Reformată. Acest eveniment conform tradiției se desfășoară în două zile. În prima zi are loc concursul de limba și literatura maghiară cu teme legate de numele poetului. Aceste concursuri se desfășoară între elevii Școli Gimnaziale din Nușfalău și elevii școlilor din localitățile învecinate.

De asemenea sunt organizate și concursuri de desen, fiind puse la expoziție un număr de 300-350 de desene, care sunt apreciate de un juriu experimentat.

Familia Bánffy se stabileşte la Nuşfalău în secolul XV şi tot atunci îşi construieşte şi reşedinţa. Despre primul conac al lui Bánffy Péter se ştie doar că era ca o fortăreaţă cu patru bastioane dreptunghiulare şi un şanţ de apărare cu apă, ce oferea protecţie celor din interior. În curtea interioară era casa cu cinci camere, sub care se întindea o pivniţă cu arcade, casa servitorilor, bucătăria şi cuptorul. În locul acestui vechi conac Bánffy Albert a ridicat un castel etajat. Nu sunt date precise cu privire la anul construcţiei, dar se presupune că a fost ridicată undeva la cumpăna dintre secolele XVIII şi XIX. În 1859 este avariată de un incendiu, dar este reparată. În 1925 este reconstruită complet căpătând forma actuală. Cu ocazia acestei ultime reconstrucţii apare şi noua intrarea sprijinită pe arcade. După intrare, un coridor cu arcade ne conduce până la scările care ne duc la etaj, unde erau dormitoarele, sufrageria, salonul cu pian şi o bibliotecă ce număra 2000 de titluri. În 1936 Bánffy Albert a vândut castelul, bisericii reformate. Astăzi castelul este în proprietatea bisericii reformate.
Conacul familiei Bánffy se găseşte în apropierea castelului, fiind format din clădiri ce delimitează o curte interioară. Clădirea principală are un pridvor cu arcade şi un portic baroc în mijloc. Partea centrală a conacului o ocupă o sală mare de mese şi anexele ei aflate pe cele două laturi. Sub clădire se întinde o pivniţă cu arcade, în care familia Bánffy îşi primea oaspeţii, organiza petreceri şi serbări. Sala de mese era direct legată de parcul din spatele clădirii, consiliul local având în proiect reamenajarea parcului. De o parte şi alta a clădirii principale sunt clădiri anexe construite în acelaşi stil, ce conţineau locuinţele administratorilor, bucătăria şi cămara. HERGHELIA familiei Bánffy era situată în partea dinspre drum a conacului. Interiorul este deosebit de elegant, fiind de notorietate faptul că herghelia era o comoară de preţ a oricărei familii nobiliare. Cu toate acestea, multitudinea coloanelor şi arcadelor dau naştere la multe presupuneri, mai ales după ce constatăm că ferestrele originare erau mult mai mari decât cele actuale, ceea ce nu este tocmai specific hergheliilor.DEPOZITUL CONACULUI BANFFY. Stabilirea destinaţiei acestei clădiri masive a dat de furcă istoricilor locali. A fost depozitul conacului sau altceva? Pentru unii, sălile mari şi pivniţa cu arcade sugerează că ar fi fost depozit, în timp ce alţii susţin că forma şi dimensiunile lui sunt potrivite unei case a servitorilor. În zilele noastre, în clădirea frumos renovată, funcţionează Căminul Cultural.