Familia Bánffy s-a stabilit la Nușfalău în secolul al XV-lea, construind aici o primă reședință fortificată, cu patru bastioane, șanț cu apă și o casă cu cinci camere, pivniță boltită, bucătărie, cuptor și dependințe. Pe locul acestei construcții, Bánffy Albert a ridicat un castel cu etaj, cel mai probabil la sfârșitul secolului al XVIII-lea.

Avariat de un incendiu în 1859, a fost restaurat, iar în 1925 a fost reconstruit complet în forma actuală. Atunci a fost adăugată intrarea sprijinită pe arcade și coridorul care duce spre etaj, unde se aflau dormitoarele, sufrageria, salonul cu pian și biblioteca cu 2000 de volume. În 1936, castelul a fost vândut bisericii reformate, care îl deține și astăzi.

În apropiere se află conacul familiei Bánffy, compus din clădiri dispuse în jurul unei curți interioare. Clădirea principală are un pridvor cu arcade și un portic baroc, iar centrul era ocupat de o sală de mese cu acces direct către parc. În pivnița boltită aveau loc recepții și petreceri. Pe laterale se aflau bucătăria, cămările și locuințele personalului.

Herghelia, situată spre drum, impresiona prin eleganță, dar proporțiile clădirii și ferestrele modificate au dus la speculații privind funcțiunea ei inițială. Alături, o clădire masivă – posibil depozit sau casă a servitorilor – găzduiește astăzi Căminul Cultural din Nușfalău.