Necropola medievală „La Vulpiste” din Nușfalău este unul dintre cele mai importante situri arheologice ale zonei, oferind informații prețioase despre viața și obiceiurile comunităților care au trăit aici în Evul Mediu. Descoperită pe un teren situat la marginea localității, necropola a scos la iveală numeroase morminte, orientate conform tradiției creștine, ceea ce confirmă apartenența religioasă a comunității din acea perioadă.
Cercetările arheologice au adus la lumină nu doar rămășițele umane, ci și diverse obiecte funerare – piese de podoabă, fragmente de ceramică și accesorii vestimentare – care reflectă atât statutul social al celor înhumați, cât și nivelul de dezvoltare culturală al așezării. Astfel, necropola „La Vulpiste” constituie o mărturie vie a tradițiilor și a vieții cotidiene din Evul Mediu transilvănean.
Importanța sitului este recunoscută nu doar la nivel local, ci și regional, fiind un reper pentru arheologi, istorici și toți cei interesați de patrimoniul cultural al zonei. Prin păstrarea și valorificarea descoperirilor, necropola medievală devine un element de identitate și continuitate istorică pentru comunitatea din Nușfalău.
La sud-vest de localitatea Nuşfalău, într-o păşune aflată lângă pădure, se zăreşte un şir de movile ciudate, care poartă denumirea de curgani. Movilele au fost create de mâna omului, fiind folosite ca loc de înhumare, de avari sau slavi. Se spune că la sfârşitul secolului XIX, erau mai multe astfel de movile, dar s-au păstrat numai trei, cea mai mare dintre ele având diametrul de 38 m şi înălţimea de 6.5 m. Cuvântul curgan înseamnă în limba turcă loc de incinerare şi se crede că sub movile s-ar găsi rămăşiţe turceşti. După unii movilele au fost ridicate cărând pământul cu căciula.
Camerele mortuare au fost făcute din lemn de stejar şi acoperite cu pământ amestecat cu pietriş, nisip şi rumeguş. Şase astfel de camere au fost explorate de istorici între 1878 şi 1890, iar trei în 1958, descoperindu-se şi câteva mici obiecte vechi. Cel mai mare curgan este încă neexplorat. Cu excepţia unei părţi din movila mare, toate celelalte sunt acoperite de vegetaţie şi greu accesibile în lipsa unui drum, dar din fericire pot fi văzute şi de pe şosea.
