Conacul Bánffy din Nușfalău este una dintre cele mai importante mărturii ale trecutului nobil al localității, legat direct de influența familie Bánffy, care a jucat un rol semnificativ în istoria Transilvaniei. Ridicat în secolele trecute, conacul a servit drept reședință nobiliară și centru administrativ al domeniilor din zonă, fiind construit într-un stil arhitectural ce îmbină sobrietatea cu eleganța vremurilor.

Edificiul impresiona prin dimensiunile sale și prin detaliile arhitectonice de inspirație barocă și clasicistă, reflectând statutul și gustul rafinat al familiei. Odată înconjurat de grădini și de celebrul Parc Bánffy, conacul reprezenta un spațiu al întâlnirilor sociale, culturale și politice, unde se luau decizii importante și se desfășura o viață de elită.

De-a lungul timpului, conacul a trecut prin numeroase transformări, unele cauzate de schimbările istorice și sociale ale regiunii. Chiar dacă astăzi nu mai păstrează întreaga strălucire de odinioară, zidurile sale rămân martore ale unui trecut plin de semnificație.

Pentru comunitatea locală, Conacul Bánffy nu este doar o clădire veche, ci un simbol al identității și al continuității istorice. El amintește de vremurile în care Nușfalăul era un punct de referință în viața nobiliară a Transilvaniei și rămâne un reper al patrimoniului cultural ce merită protejat și valorificat.

Conacul familiei Bánffy János se găseşte în apropierea castelului, fiind format din clădiri ce delimitează o curte interioară. Clădirea principală are un pridvor cu arcade şi un portic baroc în mijloc. Sunt interesante cele două nişe cu horn de lângă intrare, în care erau plasate surse de lumină. Partea centrală a conacului o ocupă o sală mare de mese şi anexele ei aflate pe cele două laturi. Sub clădire se întinde o pivniţă cu arcade, în care familia Bánffy îşi primea oaspeţii, organiza petreceri şi serbări. Sala de mese era direct legată de parcul din spatele clădirii, consiliul local având în proiect reamenajarea parcului. De o parte şi alta a clădirii principale sunt clădiri anexe construite în acelaşi stil, ce conţineau locuinţele administratorilor, bucătăria şi cămara. După naţionalizare clădirea a devenit sediul Cooperativei Agricole, azi într-o parte a ei funcţionează o grădiniţă.